Botezul în post se face cu masă de post

Creştinii ortodocşi au intrat de astăzi în postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Acesta are o durată variabilă şi începe în fiecare an după prima Duminică de la Rusalii (Duminica tuturor sfinților). Postul este instituit de către Biserică în cinstea celor doi mari apostoli ai creştinătăţii, care obişnuiau să postească înainte de o acţiune mai importantă. Totodată, prin acest post, creştinii cinstesc şi darurile Duhului Sfânt, care se împărtăşesc celor credincioşi, prin sfinţenie. Despre acest post se găsesc dovezi documentare în Constituţiile Apostolice, la Sfântul Atanasie cel Mare şi la împăratul Leon cel Mare, care numea acest post ca fiind „Postul de vară” sau „al Cincizecimii”. El este socotit mai uşor decât celelalte posturi de peste an deoarece Biserica a rânduit dezlegare la peşte în fiecare sâmbătă şi duminică, precum şi la sărbătoarea Sf. Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, de pe 22 iunie.

Urmare a confuziei existente pe alocuri în privința săvârșirii Tainei Botezului în perioada postului, Arhiepiscopia Tomisului reamintește rânduielile canonice ale Bisericii Ortodoxe referitoare la acest subiect.

Postul, ca mijloc de întărire spirituală a celui credincios, se desfășoară după anumite reguli ascetice, care presupun îndepărtarea temporară de la bucurii și plăceri ale vieții, îngăduite de Dumnezeu, în scopul dobândirii discernământului și înfrânării necesare progresului spiritual al omului. Astfel, printre acestea se găsește și regula opririi de la petreceri, ca unele care, prin plăcerea diverselor preparate culinare și veselia muzicii și a dansului, contrastează cu atitudinea ascetică a postului.

La rândul lor, slujbele bisericești ale Sfintelor Taine (cum sunt Botezul și Cununia) sunt mijloace duhovnicești prin care omul primește binecuvântarea și harul lui Dumnezeu, în momente importante ale vieții sale. Cum însă bucuria ocazionată de aceste slujbe se manifestă și prin participarea credincioșilor la agape care au caracter de petrecere, Biserica a rânduit ca, în perioada postului, aceste slujbe să urmeze anumite reguli care să nu pună în contradicție rânduiala ascetică a postului cu strălucirea și bucuria duhovnicească evenimentului respectiv.

Astfel, în privința Cununiei, Biserica a rânduit să nu fie săvârșită în post (Canonul 52 al Sinodului din Laodiceea), deoarece bucuria firească a întemeierii unei familii, manifestată și prin agapa de după slujbă, contrastează puternic cu caracterul ascetic al postului. Doar în cazuri deosebite, episcopul locului poate acorda dispensă cu privire la săvârșirea slujbei în sine, dar cu condiția ca după slujbă să nu se facă petrecere, spre a se păstra rânduiala postului.

În privința Botezului, există două canoane specifice. Primul stabilește că Botezul nu se săvârșește în timpul Postului Mare, exceptând situații urgente, după cum spune textul: „fără numai de a fi nevoie; atunci se poate boteza chiar și în Săptămâna Mare” (Canon 156, Pravila de la Târgoviște, 1665). Al doilea canon stabilește că Botezul, fiind ușa de intrare în creștinism, nu se poate opri nici în timpul postului, dar se face cu respectarea rânduielii postirii (Canonul IX, 25 al Sf. Simeon al Tesalonicului).

Prin urmare, în timpul posturilor, slujba Botezului se poate oficia, cu condiția respectării rânduielii ascetice a postirii. O eventuală organizare, după slujbă, a unei agape, trebuie să respecte rânduiala mesei de post, fără a îmbrăca aspectul unei petreceri vesele, cu muzică ce contravine atmosferei duhovnicești a postului și preparate culinare ce desfată plăcerile trupului.

Este esențial ca intrarea în creștinism a unui prunc să se facă prin respectarea rânduielilor creștine, care, în esența lor, constituie un ansamblu de valori educaționale pentru desăvârșirea spiritului. Așa cum știm, rolul părinților este decisiv în educarea copiilor. O educație bună va înnobila spiritual familia, în vreme ce carențele educaționale ale părinților pot genera pagube majore în viața copiilor. Scriptura atrage atenția în două locuri asupra acestui risc educațional. Mai întâi cartea Ieșirea, cap. 34, v.7 scrie că Dumnezeu „pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii copiilor până la al treilea şi al patrulea neam!”. Apoi, cartea Ieremia, cap. 31, v.29 relatează despre carențele educaționale astfel „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”.

În concluzie, nu se cuvine intrarea cuiva în creștinism, pentru a deveni trăitor în Hristos, fără a respecta principiile educaționale ale acestuia.