Orbul din Ierihon – Vindecarea prin curajul mărturisirii
Textul evanghelic relatează minunea vindecării unui cerşetor oarecare, orb, de către Hristos, la intrarea în cetatea Ierihon (trad. Aromat), primul oraş cucerit de evrei după călătoria de 40 ani prin pustiu şi, probabil, cel mai vechi oraş din lume
Tema centrală o constituie vindecarea prin curajul mărturisirii credinţei în Hristos, virtute de care dă dovadă orbul cerşetor.
Deşi orbul părea multora, probabil, un om de nimic, el demonstrează o credinţă autentică şi fundamentată teologic,prin expresia atribuită lui Iisus :’Fiul lui David’, dar şi prin cerinţa de a fi miluit.
Cerinţa milostivirii lui Dumnezeu şi mărturisirea orbului a deranjat pe cei din jur care, asemenea celor păcătoşi, îi cer acestuia să tacă, ceea ce ar fi echivalat cu o lepădare de credinţă, motiv pentru care orbul prindea curaj şi striga şi mai tare către Iisus.
Aparent neinteresat, însă doar pentru ca cei din jur să admire credinţa şi teologia orbului, Hristos cheamă orbul şi îl intreabă ‘Ce voieşti să-ţi fac? ‘, o dovadă clară că Dumnezeu conlucrează cu omul, nu împotrivindu-se liberului arbitru.
Cerinţa orbului ‘Doamne, să văd!’ poate părea banală şi firească, potrivit suferinţei lui, dar, în realitate, orbul recunoaşte în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu, Creatorul şi Doctorul sufletelor şi al trupurilor,
Răsplata lui Dumnezeu vine imediat, prin vindecarea orbirii plus un premiu: certificarea credinţei autentice a orbului care, nu numai că i-a adus vindecarea trupească, ci şi pe cea sufletească, deoarece « Credinţa ta te-a mântuit ».
Imediat, orbul se transformă în ucenic al Domnului, căci îi urmează, slăvind pe Dumnezeu.
Tema centrală o constituie vindecarea prin curajul mărturisirii credinţei în Hristos, virtute de care dă dovadă orbul cerşetor.
Deşi orbul părea multora, probabil, un om de nimic, el demonstrează o credinţă autentică şi fundamentată teologic,prin expresia atribuită lui Iisus :’Fiul lui David’, dar şi prin cerinţa de a fi miluit.
Cerinţa milostivirii lui Dumnezeu şi mărturisirea orbului a deranjat pe cei din jur care, asemenea celor păcătoşi, îi cer acestuia să tacă, ceea ce ar fi echivalat cu o lepădare de credinţă, motiv pentru care orbul prindea curaj şi striga şi mai tare către Iisus.
Aparent neinteresat, însă doar pentru ca cei din jur să admire credinţa şi teologia orbului, Hristos cheamă orbul şi îl intreabă ‘Ce voieşti să-ţi fac? ‘, o dovadă clară că Dumnezeu conlucrează cu omul, nu împotrivindu-se liberului arbitru.
Cerinţa orbului ‘Doamne, să văd!’ poate părea banală şi firească, potrivit suferinţei lui, dar, în realitate, orbul recunoaşte în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu, Creatorul şi Doctorul sufletelor şi al trupurilor,
Răsplata lui Dumnezeu vine imediat, prin vindecarea orbirii plus un premiu: certificarea credinţei autentice a orbului care, nu numai că i-a adus vindecarea trupească, ci şi pe cea sufletească, deoarece « Credinţa ta te-a mântuit ».
Imediat, orbul se transformă în ucenic al Domnului, căci îi urmează, slăvind pe Dumnezeu.