Știri 15 august 2015
Sărbătoarea ne aminteşte de moartea, învierea şi slăvirea Sfintei Fecioare Maria.
Astfel, când Născătoarea de Dumnezeu a adormit, sfinţii apostoli, afară de Toma, au venit pentru a o îngropa.
Ajuns după îngropare, Sfântul apostol Toma a dorit să se deschidă mormântul, care a fost găsit gol, ceea ce înseamnă că Sfânta Fecioară a fost luată de Dumnezeu în împărăţia cerească al lui Hristos.
Sărbătoarea este cea mai veche dintre praznicele închinate Maicii Domnului şi este atestată documentar în Siria, prin secolul 5.
Locul originar al sărbătorii este Ierusalimul, unde se sărbătorea anual sfinţirea unei biserici ridicate între Ierusalim şi Betleem, în apropierea unui loc unde Fecioara Maria ar fi poposit înainte de naşterea Domnului.
Generalizarea sărbătorii a avut loc în secolele 6-7 când împăratul bizantin Mauriciu, a rezidit Biserica Maicii Domnului din grădina Ghetsimani şi a fixat data praznicului la 15 august.
Conform datelor statistice, peste 2 milioane de români îşi serbează astăzi onomastica.
Dintre aceştia, 1 milion 800 mii sunt femei, iar 400 de mii sunt bărbaţi.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost declarată zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează în anul 2008.
Tot astăzi este Ziua Marinei Române.
Declarată Zi de Sărbătoare Naţională, sărbătoarea a fost oficializată la 15 august 1902.
Atunci, primarul Constanţei, Cristea Georgescu, din dorinţa de a atrage turişti, anunţa primarilor din reşedinţele de judeţ din toată ţara că, cităm, „cu ocazia serbării Sfintei Maria, patroana Marinei, în apele Constanţei şi pe uscat se organizează nişte serbări demne de văzut precum regale, alergări, corabia Argonauţilor şi altele”, am încheiat citatul.
Tot atunci, la bordul crucişătorului „Elisabeta” a avut loc o slujbă de Te-Deum la care a luat parte şi ministrul de Război Dimitrie A. Sturdza.
De atunci, din an în an, serbările au sporit în amploare şi semnificaţii, astfel că adeseori Ziua Marinei a fost pusă sub înaltul patronaj al oficialităţilor de stat, precum Regina Elisabeta, Regele Carol al II-lea sau Ministerul Apărării Naţionale.
Însă, perioada anilor ”60-”90 a fost o perioadă neagră în istoria Zilei Marinei, prin politizarea şi accentul propagandistic al evenimentului, în detrimentul încărcăturii spirituale ortodoxe, motiv pentru care a fost despărţită de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
Revenirea la tradiţie s-a petrecut în 1990, iar în anul 2004, prin Legea 328, Ziua de 15 august a fost reinstituită ca Ziua Marinei Române.
Biserica Ortodoxă Română va cinsti mâine pe Sfinţii Martiri Brâncoveni.
Aceştia sunt Voievodul Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache.
Voievodul este ctitorul mai multor lăcaşe de cult, şcoli, biblioteci şi mânăstiri din Ţara Românească, Transilvania şi de la Locurile Sfinte.
În anul 1714, în Săptămâna Patimilor, sultanul Ahmet al 3-lea a trimis ostaşi pentru a aduce la Constantinopol pe domnitor şi fii săi, unde au fost întemniţaţi şi chinuiţi timp de patru luni.
La 15 august 1714, la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, când voievodul împlinea 60 de ani, a fost martirizat, împreună cu copiii săi şi un sfetnic.
După moarte, trupurile au fost aruncate în mare, de unde au fost recuperate de creştini şi îngropate în insula Halchi.
În anul 1720, doamna Maria, soţia voievodului, a adus în ţară trupul acestuia şi l-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din Bucureşti, unde se află şi astăzi.
Sfântul Sinod a canonizat pe cei şase martiri brâncoveni în anul 1992.
Tot mâine, Biserica noastră va cinsti şi pe Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec.
Acesta s-a născut în jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania.
A intrat în monahism încă din tinereţe, la Mănăstirea Dragomirna, ca ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi.
În anul 1779 Sfântul Iosif era duhovnicul schiturilor Pocrov, Gura Carpenului şi Durău, iar după o vreme, a devenit sihastru în Munţii Neamţului.
După anul 1785, Cuviosul Iosif a fost rânduit să pună bazele Mănăstirii Văratec, unde a ctitorit două biserici, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, una din lemn şi alta din zid.
Pentru viaţa sa sfântă, Dumnezeu l-a înzestrat pe alesul Său cu darul facerii de minuni şi al izgonirii duhurilor necurate.
Cuviosul părinte Iosif a trecut la cele veşnice la 28 decembrie 1828, şi a fost înmormântat la Mănăstirea Văratec.
Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinţilor în anul 2008.